Ion Luican

Ion Luican
(n. 29 decembrie 1907, com. Frumușani, jud. Călărași — d. 1 septembrie 1992, com. Frumușani, jud. Călărași)

A fost un cântăreț român de muzică populară, romanțe și muzică ușoară. Numele artistului este indisolubil legat de „șlagărul” M-a făcut mama oltean.

În perioada adolescenței urmează cursurile unui seminar teologic, unde învață să cânte pe note. Absolvă în 1934 Academia Regală de Muzică din București (unde i-a avut profesori pe Constantin Brăiloiu, Ion Chirescu).
În 1932 este angajat ca „diseur” la restaurantul „Izvorul rece”.[3]

Debutează la Radio în 1933; cântă în direct reclame muzicale. În același an câștigă la un concurs organizat de casa de discuri Odeon; devine angajat al firmei. Imprimă pe plăci de gramofon în Berlin și debutează cu piesele: „Mi-e dor de-acasă” de Elly Roman și „Să-ți cânt, samovare” de Max Halm în 1937.[4] În această perioadă, a anilor ’30-’40, cântă cu orchestrele: Petrică Moțoi (cu care a și debutat la Radio), Vasile Julea, Frații Stănescu, Elly Roman, Ernst Hönigsberg, George Corologos. Din 1948 începe să abandoneze genul de muzică ușoară, în favoarea folclorului muzical românesc și a romanței.

În numeroasele turnee întreprinse cântă cu orchestrele „Doina Gorjului” din Târgu-Jiu, „Doina Argeșului” din Pitești; cu orchestrele de muzică populară ale filarmonicilor: „Banatul” (din Timișoara), Cluj și Ploiești; cu orchestrele: Ansamblului „Perinița”, Sfatului Popular al Capitalei, Teatrului de estradă „Ion Vasilescu”.
I-au fost colegi de scenă: Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ioana Radu, Rodica Bujor, Gică Petrescu, Petre Gusti, Emil Gavriș, Angela Moldovan, Ileana Constantinescu, Lucreția Ciobanu etc.

I se decernează, în 1968, Ordinul Meritul Cultural, clasa a III-a. Este desemnat cetățean de onoare al municipiului București.

Se stinge din viață pe 1 septembrie 1992, în Frumușani. Este înmormântat în cimitirul bisericii „Iancu Nou” din București.