Ionel Budisteanu

Ionel Budisteanu

(n. 1919, Bucuresti – d. 1996, Bucuresti)


A fost un violonist, dirijor si lautar roman.

S-a născut la data de 8 octombrie 1919. Adevăratul său nume era Nae Ion Voicu și se trăgea dintr-o veche familie de lăutari vestiți din comuna Budești, județul Ilfov. De le denumirea comunei și-a luat numele de „Budișteanu”
Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București (1933-1936), la clasa de vioară a profesorului Vasile Filip.

Este violonist în orchestra lui Victor Predescu (care concerta la Radio-România) și cea a lui Petrică Moțoi din București (1940-1946). Devine mai apoi violonist-solist în Orchestra Ansamblului „Banu Mărăcine” din București în perioada 1946-1947.

În 1947 devine violonist-solist al Orchestrei de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București, iar din 1953, dirijorul acestuia, conducând orchestra în paralel cu Nicu Stănescu timp de aproape 2 decenii, până în 1970.

A lăsat în discografia românească un mare număr de lucrări de referință (hore, brâuri, doine, geamparale, învârtite, jocuri de nuntă, sârbe etc.), o bună parte din repertoriul de la „Rapsodia română” și „Barbu Lăutaru” păstrându-se și în arhiva Televiziunii Române.

În anul 1957 primește titlul de „Artist Emerit”, iar în 1963 i s-a acordat titlul de „Artist al poporului”, colegii de breaslă alintându-l cu titulatura de „lordul muzicii populare românești”.

Se stinge din viață în ziua de 30 octombrie 1991, după o scurtă și grea suferință (cancer pulmonar), nedorind să fie internat în spital, tratamentul fiindu-i făcut ambulatoriu. Trupul său neînsuflețit a fost depus în holul Ansamblului „Rapsodia Română”, de pe str. Lipscani. Slujba de înmormântare s-a efectuat la biserica „Blănari” din spatele sediului Ansamblului. A fost înmormântat la cimitirul Bellu din București, foarte aproape de Amza Pellea și Ioana Radu.